Știu! E o întrebare ciudată! Sincer, nici nu știu de ce mi-a venit în minte chestia asta, dar m-am trezit azi dimineața pe la vreo 5, și-n mintea mea creață, zburda în voie întrebarea – „Ce-ar fi dacă azi ai muri?” Vei „pleca” împăcat cu tine însuți că ai reușit să faci aproape, dacă nu chiar, toate lucrurile pe care ți le-ai propus până în acel moment? Vei fi fericit că ai fost în stare să acorzi a doua șansă persoanelor care te-au deranjat? Ar păstra cineva vie amintirea ta?
Eu, spre exemplu, văd moartea ca pe o eliberare, un nou început. Ceva prin care toate problemele acumulate de-a lungul timpului dispar într-o clipă și nu mai există nimic care să te deranjeze, care să te supere. Asta mi-a adus aminte de ceva stupid: de când mă știu îmi doresc ca atunci când mor, trupul meu să fie ars, iar cenușa să fie aruncată în mare, nimic materila. Nu aș vrea să fiu îngropat pentru a-i forța pe urmașii mei să plătească chirie pentru mormânt și/sau pe cineva care să aibă grijă de locul meu de veci. Problema este că biserica ortodoxă nu-mi dă voie să mor după bunul meu plac. Poate părea sinistru, dar cred că omul are dreptul de a-și alege modul în care va muri atunci când îi sosește ceasul, nu?
Tu cum vezi moartea? Cum ți-ai dori să mori?
Dar da! Deja am dat-o în bălării. E timpul să mă opresc!
Să ai o seară cât mai plăcută alături de cei dragi, dar nu uita că singura clipă care contează este acum. Trecutul și viitorul sunt chestiuni relative.